Semne că micuţul tău are nevoie de logoped

Cât de drăgălaşi ni se par copiii atunci când sunt micuţi şi stâlcesc cuvintele! Ne amuzăm, uneori intram în jocul lor şi încercăm să vorbim "pe limba lor". Sunt etape fireşti ale copilăriei, pentru că însuşirea limbajului se realizează printr-un efort îndelungat, acesta dezvoltându-se în strânsă legătură cu celelalte funcţii psihice. Până în jurul vârstei de cinci ani, putem pune defectele de vorbire pe seama evoluţiei şi a dezvoltării fiziologice.

Când ar trebui, totuşi, să ne îngrijorăm şi să apelăm la serviciile unui logoped?

Chiar dacă, până la vârsta şcolară, am putea pune tulburările de limbaj ale copiilor pe seama vârstei, acestea pot ascunde, însă, tulburări de natură patologică, determinate de anomalii organice sau funcţionale ale aparatelor periferice şi ale Sistemului Nervos Central, paralizii sau pareze de nervi periferici, care împiedică funcţionalitatea normală a organelor articulatorii, de nedezvoltarea sistemelor cerebrale, de insuficienta dezvoltare psihică, de ereditate. Cu cât intervenţia logopedică începe la o vârstă mai fragedă, cu atât rezultatele sunt mai remarcabile şi se consolidează mai bine.

Primele semne care arată existenţa unor astfel de dificultăţi pot apărea chiar din primele luni de viaţă. Dacă în jurul vârstei de doi ani, când copilul ar trebui să formeze primele propoziţii, nu reuşeşte acest lucru chiar dacă se străduieşte, este un motiv rezonabil pentru o vizită la logoped. Pentru o evaluare logopedică ar trebui să se adreseze şi părinţii unui copil de 3-4 ani care nu are încă în vocabular un bagaj de minimum 20 de cuvinte, indiferent cât de bine sau nu sunt acestea pronunţate. Tot la acea vârstă, ar trebui să ne îngrijoreze folosirea exclusivă a vocalelor şi omiterea consoanelor sau pronunţarea greşită a vocalelor. Semne de întrebare ne pun şi dificultăţile de pronunţie, problemele de fluenţă sau de exprimare.

Nu ignoraţi aceste semne şi nu uitaţi că intervenţia precoce este cea mai eficientă!